Cine sunt jidanii?

Hits: 10

Există o idee formată greșit că jidanii sunt într-un fel descendenții copiilor biblici ai Israelului.

Acest lucru este foarte greșit și poate fi demonstrat într-o varietate de moduri din surse credibile.

Iisus nu a fost, firește, jidan, deși mulți oameni îl identifică ca fiind jidan. Istoria lui Iisus Hristos este mult mai complexă decât pare, și ca atare, trebuie să cercetăm pas cu pas și amănunțit. Cine nu studiază substraturile și preferă să vadă doar primul strat, fie nu îi pasă, fie pur și simplu nu vrea să se complice și preferă să se scalde într-un lac al ignoranței.

Iisus Hristos s-a născut în regiunea romană Iudeea, nume dat de romani, în Galileea. Acesta a trăit în Protectoratul Imperiului Roman al Iudeei, unde au trăit mai mult de 5 popoare diferite în perioade diferite, cunoscute în mod obișnuit ca iudei, după locul unde s-au născut ci nu după moștenirea genetică. Descendența genetică a lui Iisus Hristos vine de la mama sa, Fecioara Maria, care a fost din tribul lui Iuda, făcându-l astfel un „iudeu galilean”.

Noul Testament amestecă evreii și iudeii, numindu-i pe toți iudei. Acest lucru poate să fie arătat prin simplul fapt că evreii sunt condamnați în Noul Testament, și li se mai spune, de asemenea, că nu au aceeași moștenire genetică ca a lui Hristos.

În același timp, în puține locuri din Biblie se spune că iudeii sunt buni. Mai există versetele din Apocalipsă care fac referire la cei care spun că sunt iudei si nu sunt, ci Sinagoga Satanei. În aceste versete e clar că nu se poate vorbi despre aceeași oameni.

Totuși, dacă evreii din Noul Testament nu au o descendență din Tribul lui Iuda, atunci cine au fost ei? Preoții și regii irodieni sunt numiți iudei în Biblie, precum și în surse jidănești, cu toate acestea, au fost numiți idumaeani, care este cuvântul grecesc pentru edomiți, care au fost din tribul lui Edom. Notele din subsola versiunii biblice King James din 1934 explică modul în care Irod a fost un străin idumaean care, cu ajutorul Romei, a preluat monarhia iudaită și preoția, numind alți edomiți în toate pozițiile importante din stat. Deci, Irod care este descendent a lui Edom, a încercat să se îndepărteze de Iacov, de binecuvântarea pierdută, prin înființarea unei împărății pământești pe o bază evreiască, pentru a înlocui Regatul lui Mesia, care nu era pământesc, ci ceresc. Acest pasaj este și în Biblie, în Ioan 18:36:

36. Iisus a răspuns: Împărăția Mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăția Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu predat iudeilor. Dar acum împărăția Mea nu este aici.

Edomiții

Edomiții erau descendenți din Esau, fratele lui Iacob, care a fost numit Israel. Esau s-a căsătorit cu femei din Canaan și astfel a încălcat prima lege, care este aceea că fiecare ar trebui să producă după felul său, dintr-un singur fel de carne, nu amestecând semințele cu alt fel de semințe. Aceste soții ale lui Esau erau „o durere de minte pentru Isaac și Rebecca.”, părinții acestuia.

Deoarece era nedrept și își mixa linia de sânge, Rebecca știa că nu trebuie să i se dea binecuvântarea tradițională a primului născut, iar ea l-a instruit pe Iacob despre cum ar putea să obțină binecuvântarea. Acest lucru a alimentat gelozia pe care Esau a avut-o pentru Iacob și continuă până în zilele noastre în ura pe care evreii o au față de albi.

Tribul lui Edom este numit poporul blestemat de către Dumnezeu în Vechiul Testament. Aceștia au ajutat de nenumărate ori pe dușmanii lui Israel și s-au alăturat în jefuira israeliților. Primul dintre multele războaie făcute împotriva lui Israel a fost în urma moartei tatălui lui Iacob (Israel), Isaac, chiar imediat după ce a promis că nu o să facă război împotriva lui Iacob.

Cu 130 de ani înainte de nașterea lui Hristos, a existat o bătălie finală cu edomiții a căror patrie (Edom) se afla chiar lângă Iudeea. Iudaiții au câștigat, dar liderii lor au devenit atât de înstrăinați de legea lui Dumnezeu până atunci, încât au crezut că ar putea forța edomiții să se convertească la religia iudaită cu sabia.

Acest lucru este în mod explicit împotriva legământului lui Dumnezeu cu copiii lui Israel, deoarece ei nu trebuie să ia „nevaste ciudate” sau să nu accepte străini în tribul sau religia lor, în special din copiii lui Esau. Făgăduințele și legământurile erau făcute numai lui Iacob și seminției lui, dacă s-au căsătorit din neamul lor, atunci sămânța nu mai era doar a lui Iacob și promsiunile nu se mai aplicau.

Pe lângă faptul că amesteca linia de sânge și distrugea moștenirea biologică a iudaiților, forțarea edomiților la convertire a însemnat că au adus în ea și practici ciudate, străine și idolatrie, care în cele din urmă au devenit baza Talmudului.

Masacrul Irodului edomit făcut inocenților arieni.

Pe vremea lui Hristos

Edomiții aveau o reputație de subversiune, de corupție, trădare și nu se aflau în Israel cu mult timp înainte să preia atât preoția, cât și monarhia. Acest lucru s-a realizat prin luarea de mită a romanilor, care guvernau provincia Iudeea, care includea atât țara inițială a lui Iuda, cât și partea edomiților, din sud.

Adevărații israeliți l-au recunoscut pe Hristos ca împlinire a profeției, dar edomiții îl urau și căutau să-l ucidă, așa cum a spus și El în Ioan 8:37:

37. Știu că sunteți sămânția lui Avraam, dar căutați să Mă omorâți pentru că nu pătrunde în voi cuvântul Meu.

Aici, Hristos a spus bine. Erau din sămânția lui Avraam, pentru că erau urmașii lui Esau, fiul lui Isaac care a decăzut și nu a mai primit binecuvântarea.

Irod a fost primul care a vrut să-l ucidă pe Hristos, după farisiei, întrucât Hristos i-a exclus în întregime din predicile sale, spunând că a venit doar pentru oile pierdute ale casei (familiei) lui Israel.

Edomiții deja nu mai erau o rasă omogenă, spre deosebire de israeliți, cei care continuaseră să respecte legile stricte de puritate rasială din Vechiul Testament. Iisus le-a amintit israeliților de acestelegi și de legământul făcut cu părinții lor, spunând în repetate rânduri că a venit „la oile pierdute din casa lui Israel”, precum și vorbind în pilde pe care numai ei le-au putut înțelege.

Kazarii

După convertirea Romei la creștinism, edomiții au fost împiedicați să dețină funcții publice, să construiască sinagogi sau chiar să facă afaceri de către creștinii bizantini care știau prea bine cum stă situația și cine sunt edomiții de fapt. Sclavia a fost și ea ilegală, ceea ce i-a împiedicat pe evrei să se poată ridica, din punct de vedere social, economic și chiar politic, în Imperiu Bizantin.

Datorită acestei excluderi efective de a lua parte la viața publică, s-au mutat în Khazaria, unde regele și elita acestui regat s-a convertit la la Talmudism, religia edomiților de ieri și a evreilor de astăzi.

Evreii de astăzi

Astăzi, sângele evreilor este foarte amestecat și acest lucru dovedește faptul că nu au cum să fie aleșii lui Dumnezeu, cum susțin filojidanii, cei care susțin că evreii de astăzi sunt poporul ales și sunt același popor.

Ura pe care o au ei față de cei care au reușit să își păstreze puritatea și să respecte legea este foarte veche, de la tatăl lor Esau, cel care L-a trădat pe Dumnezeu, așa cum Iuda Iscarioteanul L-a trădat pe Hristos, acesta dintâi fiind un edomit venit din Karioth, un sat cu influențe edomite atât genetice cât și culturale.

Urmașii lui Israel

Hartă arătând migrațiile Triburilor lui Israel, Poporul Ales.

Totuși, întrebarea rămâne una: Dacă cei care l-au răstignit pe Hristos nu au fost israeliți, din Triburile lui Israel, atunci ce s-au întâmplat cu adevărații israeliți? Unde au plecat? De ce au plecat? Răspunsul la aceste întrebări este destul de ușor, și chiar greu de crezut pentru lumea anti-creștină care susține că Hristos a fost „un jidan pe băț” și că nu avem nici o treabă cu creștinismul.

Urmașii lui Israel, a Poporului binecuvântat de Dumnezeu, sunt europenii. Israeliții au migrat în toată Europa, pentru că în Iudeea nu se mai simțeau în siguranță, din cauza edomiților și din cauza războielor dintre edomiți, fiii lui Esau și israeliții puri, din seminția lui Avraam și Iacob (Israel).

Interesant este că totuși triburile pierdute au trecut și chiar s-au așezat și pe pământul actual al României. Biblia ne spune acest lucru în 2 Ezdra 13:40-45:

40. Acestea sunt cele zece seminții, care au fost duse prizoniere din țara lor pe vremea regelui Osea, pe care Salmanasar, regele Asiriei, i-a îndepărtat captiv, și i-a dus peste ape, și astfel au ajuns în altă țară.

41. Dar ei au luat acest sfat între ei, ca să părăsească mulțimea păgânilor și să plece într-o altă țară, unde niciodată omenirea nu a locuit,

42. Pentru ca ei să-și păstreze legile pe care nu le-au ținut niciodată în țara lor.

43. Au intrat în Eufrat langă locurile înguste ale râului.

44. Pentru cei mai Înalți și-au arătat semnele pentru ei și au ținut inundația până când au fost trecuți.

45. Căci prin țara respectivă a fost un drum minunat, și anume, un an și jumătate: și aceeași regiune se numește Arsareth.

Triburile ajugând și pe pământul României.

Deci, având în vedere că știm toate aceste lucruri, cred că trebuie să luam atitudine și să spunem NU jocului de rol pe care jidanii îl fac cu „noi suntem poporul ales, goy!”.

Este timpul să ne mândrim pentru că suntem albi, urmașii celor cărora au fost aleși de Dumnezeu și să nu uităm, să fim mândri că suntem creștini, căci nu a fost o întâmplare când Hristos a trimis Evanghelia Neamurilor.

Avraam nu este tatăl jidanilor, ci este tatăl Neamurilor, adică tatăl albilor, căci Dumnezeu îi spune lui Avraam că „o să fie tatăl multor neamuri.”.

Să te duci naibii, edomitule!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


The maximum upload file size: 128 MB.
You can upload: image, audio, video, document, spreadsheet, interactive, text, archive, code, other.